Am şi io carnet, sunt şoferiţă

     Un coleg de trafic, supărat pe lumea asta a noastră, din ce în ce mai populată cu femei şoferiţe, şi-a vărsat năduful la un moment dat pe net. Citez:

  „Nu sunt misogin, dar, după 10 ani de permis, ghicesc întotdeauna dacă maşina din faţa mea este condusa de o femeie. Dacă observ un şofer nesigur, care conduce încet, dar neatent, care semnalizează după ce face manevra sau care merge pe 2 benzi, pariez ca e... o şoferiţă (eu ii zic "p..zda proasta", dar, repet, nu vreau sa par misogin).   

    Nu ştiu cum se face, dar mereu în parcarea de la hypermarket se nimereşte câte-o şoferiţă în faţa mea. Deşi conduce un Matiz sau un Peugeot 206, niciodată nu reuseşte să parcheze. Face 'nspe mii de manevre ca să se mişte 2 cm, în ciuda claxoanelor din spate. Nu ştiu de ce, dar în astfel de momente, bărbaţii se gândesc la sex oral. Atât cu şoferiţa în cauză, cât şi cu poliţistul care i-a dat carnetul. Dacă pe lunetă mai vezi şi semnul de începător, atunci tragedia capătă proporţii shakespiriene. Apreciez totuşi bunul simt al şoferiţelor care-şi acceptă condiţia mizeră şi îşi lipesc pe lunetă între 8-10 semne de începători. Ca să fie clar pentru nefericiţii din spate. Sau, pentru nefericiţii cu miopie severă, lipesc o "lamâie" custom made, de dimensiunea unui pepene. Copt. 

    O femeie la volan arată la fel de natural ca un bărbat în rochiţă roz. În ambele cazuri iţi dai cu palma peste frunte şi înjuri printre dinţi: "Ia uite-l si p-ăsta cum merge!... Aaaah, e femeie.....". În momentul, dramatic de altfel, în care realizezi că e vorba de o femeie, te resemnezi. Parcă nimic nu mai contează. Dumnezeu există, dar acum e timpul sa-I plătesti pentru păcate. De altfel, veţi observa pe buzele bărbaţilor expresii de genul: "Dumnezeii mă'sii...." 

   Aţi observat ce caută femeile la o maşină, atunci când vor să-şi cumpere una? Nu contează consumul, fiabilitatea sau performantele tehnice. Ele oricum nu fac diferenţe dintre carburator si cric. Maşina trebuie să fie mare si încăpătoare (shopingu', bătu-l-ar vina...), dar să fie mică şi uşor de parcat. Culoarea e alta dilemă. Trebuie să fie shic şi trendy, dar trebuie să-i scoată în evidenţă şi ochii. 

   Îmi place cum sunt tratate (şi taxate) femeile într-un service auto. Deşi singura problemă a maşinii e între volan şi scaun (!!!), mecanicii pot inventa orice defect, fără să fie contrazişi. În afară de chei şi de oglinda retrovizoare (folosită pentru machiaj, nu pentru a se asigura în trafic), femeile nu cunosc bine nici măcar comenzile maşinii. De câte ori n-aţi văzut o femeie care porneşte farurile dând drumu' la ştergătoare? 

   O altă chestie interesantă la femeile-şoferiţe este poziţia de condus. Întotdeauna scaunul trebuie sa fie dat în faţă. Cât mai în faţă. Daca se poate, lipit de volan. Obişnuite să "călărească", femeile adoptă aceeaşi poziţie şi la volan. Stau "călare" pe volan. Tensionate şi speriate, se uită în toate părţile, mai puţin în faţă. Probabil e sezon de reduceri la haine şi se uită prin vitrine. 

   Femeile nu apasă niciodată ambreiajul cât trebuie. Ele dau vina pe pantofii cu tocuri. Nu vă lăsaţi înşelaţi. Şi neuronii lor tot pe tocuri sunt.”

   Colegu’, subscriu!

  De năduful colegului de trafic, mi-am amintit acum câteva zile (anume, duminică), când m-am dus şi io ca omu’ la mall pentru cumpărăturile săptămânale. Intru pe culoarul unu’, cu gândul de a vâna un loc liber de parcare, sau pe unul care tocmai intenţionează să părăsească parcarea cu maşina plină de toate cele trebuincioase omului prin casă. Tocmai văzusem o maşină care avea fix intenţia de a părăsi parcarea. Acu’ intenţia exista, dar direcţia nu prea. M-am gândit instantaneu că titular al maşinii care se scremea efectiv să iese din parcare este o femeie. Ghicisem bine. Şi cum parcase chiar lângă staţia de taxiuri, deja se strânseseră doi taximetrişti care mustăceau de mama focului de cazna şoferiţei de a ieşi naiba din parcarea aia nenorocită. Unu’ din cei doi, mai inimos din fire, încerca s-o ghideze de nefericită cu îndemnuri de genul: un pic mai la stânga, aşa, acum dă încet cu spatele. stop. mai dă puţin în faţă şi apoi puţin la dreapta. aşa. acum încearcă să virezi cât poţi la stânga. nu, nu aşa. am zis la stânga, nu tot la dreapta. Faţa şoferiţei luase culorile semaforului. Se făcea când roşie, când galbenă, când verde, când verde intermitent. După îndelungi lupte cu volanul şi schimbătorul de viteze, a reuşit performanţa de a părăsi locul de parcare, răvăşită la propriu (şi nu numai). N-a mai stat la premierea performanţelor sale de şoferiţă. A articulat un „mulţumesc” taximetristului inimos, şi pe-aci i-a fost calea.

  După j’de mii de kilometri de şofat pe drumurile noastre toate, am ajuns la aceeaşi concluzie, anume că femeile la volan (cu mici excepţii) sunt un real pericol în trafic.

   Bineînţeles că io sunt una din micile excepţii. Da, ştiu, uneori sunt de-o modestie ieşită din comun. :)))