"şi totuşi asta rămâne cel mai important,
vechiul copac pe care l-au văzut şi alţii,
femeia dintâi pe care-au mai iubit-o şi alţii,
piatra dintâi pe care-au împietrit-o şi alţii...
şi totuşi asta rămâne cel mai important,
să nu te mai poţi întoarce
pentru că te-au întors alţii,
încât "tu" nu îl mai poţi recunoaşte pe "tu",
şi trec unul pe lângă altul, amestecându-se cu alţii..."