Nu este niciodată prea târziu să-ţi iei rămas bun.
Eu îmi iau rămas bun azi, acum, când şi ultimul pumn de
pământ se va fi aşternut pe mormântul lui Şerban Ionescu.
Tot de azi vom vedea şi auzi fel de fel de ştiri despre
testament, nemulţumiri, un eventual proces, o eventuală intervenţie a
legii...pentru că legea protejează trupurile, nu şi sufletele. Cumva, sufletul
lui nu va mai conta...M-aş bucura să mă înşel.
N-o să încerc acum să-l ridic în slăvile cerului mai mult
decât au făcut-o alţii (mai în măsură ca mine) şi... mai mult decât a făcut-o el
însuşi.
Personal, nu cred în „locul cu verdeaţă”, după cum nu cred
în „locul” în care nişte draci prestează serviciu în ture pe lângă binecunoscutele
cazane cu smoală, înghesuind nişte amărâţi de păcătoşi. Însă cred că există o
lume a sufletelor frumoase în care nu se regăseşte nimic de pe-aici (nici măcar
renumita verdeaţă). Pentru celelalte suflete nu există nimic.
Se zice că sufletul va mai colinda o vreme în lumea
trupurilor, până ce-şi va lua zborul către lumea lui, a sufletelor frumoase.
Rămas bun, suflete drag şi frumos! Pe mai târziu!
