Dom’le, şi io sunt de părere că nu poţi
să-ţi faci nevoile în gusturile oamenilor. Cu deosebire, în cele muzicale. Şi
mă voi opri la cele muzicale pentru că muzica este singurul meu
punct sensibil, în rest sunt de-a dreptul nesimţită.
Din punctul
meu de vedere, a asculta muzică e ca şi cum te-ai uita în oglindă. Şi nu pentru
a vedea dacă, între timp, ţi-a mai ieşit vreun coş sau ţi-a crescut vreun fir de
păr în nas, sau mustaţa/barba, ori dacă ţi s-a mai micşorat nasul, pentru că
ultima dată când te-ai uitat, aveai ditamai bârna şi complexu’ e mare.
Ca
o paranteză, „între timp” însemnând: ultimele 30-60 minute pentru femei;
ultimele 12 ore pentru majoritatea covârşitoare a bărbaţilor şi ceva mai des
pentru restul bărbaţilor care s-au deprins cu spălatu’ pe mâini după ce şi-au făcut nevoile la
WC. Merg pe ideea că orice amărât de WC are şi o amărâtă de oglindă, cu
excepţia celui din fundu’
curţii. Am închis paranteza.
Deci,
nu mă refer la uitatul în oglindă pentru a-ţi admira (sau nu) moaca, ci la acel
uitat pentru a vedea sau măcar întrezări „ceva” dincolo de moaca reflectată în
oglindă. Să numim acel „ceva” suflet.
Cum
ziceam la început, nu poţi să-ţi faci nevoile în gusturile muzicale ale altuia
pentru că, potrivit propriei mele teorii, expusă mai sus (aia cu oglinda), ar
însemna să-l umpli pe respectivu’
de „respect” din cap până-n picioare. Şi nu se face.
De
unde concluzia că fiecare om e liber să asculte muzica reflectată în oglindă de
propriu-i suflet.
Tot
la capitolul teorie, din seria „neamurile nu ni le alegem, ne naştem cu ele,
fie că ne plac, ori ba”, cred că face parte şi: „vecinii nu ni-i alegem, ei existau
deja când tu ai hotărât să devii vecin”. Cu menţinea că, pe parcursul vieţii
tale de vecin, vecinii se mai schimbă, vechii fiind înlocuiţi cu noii.
Bineînţeles că nu eşti niciodată întrebat dacă îl vrei, ori ba, de vecin, pe
noul vecin. După umila mea părere, cu vecinii e ca la loto. Dacă ai noroc,
ai, dacă n-ai, n-ai şi cu asta basta. Cine naiba te-a pus să nu mănânci rahat
când erai mic? Măcar de curiozitate, să vezi ce gust are. Io n-am mâncat.
Cam
asta ar fi teoria mea.
Va urma
PS: nu mă întrebaţi când va urma
pentru că nici io nu ştiu sigur când. Probabil la următoarea respiraţie. Respir
timp liber atât de rar, încât mă minunez şi io că încă n-am dat ortu’ popii.
