luni, 19 noiembrie 2012
Prezentarea cu pricina
Aparent n-ai zice....Şi totuşi există o strânsă legătură între poza de la profil, nickname şi denumirea blogului...Poza mă reprezintă întru totul. Breuddwydiwr îmi vine ca o mănuşă şi îl folosesc de ceva timp în spaţiul virtual. Iar numele dat blogului... ei, da, nu cred că se potrivea altceva.
Cu alte cuvinte, tot eu sunt, doar că sunt părţi diferite din mine. Atât de diferite, încât uneori mi-e greu şi mie să mă recunosc.
Început
Ei, da, în sfârşit...mi-am făcut
blog! În minte, ideea cu făcutul blogului o am de ceva vreme, însă, fie n-am
avut chef (tradus, mai degrabă, prin „bun, îmi fac blog, dar ce naiba scriu pe
el?"), fie n-am avut timp (lipsa timpului tradusă, mai degrabă, prin: „bun, n-am
timp, dar dacă aş avea, ce naiba aş scrie pe blog?"), fie am avut timp, dar n-am
avut nici cea mai vagă idee despre ce aş putea să scriu/postez şi, evident,
mi-a pierit instantaneu cheful de făcut blog.
Tot
de ceva vreme, răsfoiesc blogosfera...lume bună, cititoare de cărţi, scriitoare
de diverse şi cu vechime în câmpul muncii.
Ce
am remarcat eu: în general, fetele au înclinaţii clare spre poezie, visare,
chestii de-astea, care, în general, impresionează, unele cam dulci. În funcţie
de stările doamnelor/domnişoarelor, şi postările sunt diferite...azi o poezie,
mâine...altă poezie (sau compunere liberă), poimâine o postare destul de
tristă...după care, logic, vine şi o postare – concluzie filosofică despre
viaţă, oameni, plus câteva sfaturi de urmat sau nu. Băieţii, ca
băieţii...însă şi băieţii scriu/postează poezii câteodată. În general, îmi plac
mai mult postările băieţilor, decât ale fetelor.
Recunosc,
n-am cine ştie ce talent în ale scrisul. Pe vremuri demult apuse, practicam şi
eu sportul „de-a compusul poeziilor”, dar m-am lăsat destul de repede de el.
Îmi revine
în minte aceeaşi întrebarea: totuşi, ce naiba să scriu/postez???
Posibil
răspuns: las’ că vezi
tu!
O posibilă
întrebare ce-ar putea veni din partea cititorilor (care se vor înghesui
să-mi viziteze blogul): păi, atunci de
ce ţi-ai făcut blog?
Posibil
răspuns: păi, aşa, să am şi eu blogul meu....cică, se spune mai nou că, dacă
n-ai blog, nu exişti.
Un alt posibil
răspuns: o chemare interioară mă tot îndeamnă să-mi fac blog, dar nu-mi spune
şi de ce. (ei, aş, eu şi chemările interioare... baba şi mitraliera. Posibil
alt răspuns - total greşit).
Acestea
fiind spuse, îmi urez „bine-am venit” în lumea bună a blogosferei, vouă „bine
v-am găsit” şi...pentru că nici măcar nu m-am prezentat, urmează:
Abonați-vă la:
Postări (Atom)