Început

Ei, da, în sfârşit...mi-am făcut blog! În minte, ideea cu făcutul blogului o am de ceva vreme, însă, fie n-am avut chef (tradus, mai degrabă, prin „bun, îmi fac blog, dar ce naiba scriu pe el?"), fie n-am avut timp (lipsa timpului tradusă, mai degrabă, prin: „bun, n-am timp, dar dacă aş avea, ce naiba aş scrie pe blog?"), fie am avut timp, dar n-am avut nici cea mai vagă idee despre ce aş putea să scriu/postez şi, evident, mi-a pierit instantaneu cheful de făcut blog.

            Tot de ceva vreme, răsfoiesc blogosfera...lume bună, cititoare de cărţi, scriitoare de diverse şi cu vechime în câmpul muncii.

            Ce am remarcat eu: în general, fetele au înclinaţii clare spre poezie, visare, chestii de-astea, care, în general, impresionează, unele cam dulci. În funcţie de stările doamnelor/domnişoarelor, şi postările sunt diferite...azi o poezie, mâine...altă poezie (sau compunere liberă), poimâine o postare destul de tristă...după care, logic, vine şi o postare – concluzie filosofică despre viaţă, oameni, plus câteva sfaturi de urmat sau nu. Băieţii, ca băieţii...însă şi băieţii scriu/postează poezii câteodată. În general, îmi plac mai mult postările băieţilor, decât ale fetelor.

            Recunosc, n-am cine ştie ce talent în ale scrisul. Pe vremuri demult apuse, practicam şi eu sportul „de-a compusul poeziilor”, dar m-am lăsat destul de repede de el.

            Îmi revine în minte aceeaşi întrebarea: totuşi, ce naiba să scriu/postez???

            Posibil răspuns: las’ că vezi tu!

            O posibilă întrebare ce-ar putea veni din partea cititorilor (care se vor înghesui să-mi  viziteze blogul): păi, atunci de ce ţi-ai făcut blog?

            Posibil răspuns: păi, aşa, să am şi eu blogul meu....cică, se spune mai nou că, dacă n-ai blog, nu exişti.

            Un alt posibil răspuns: o chemare interioară mă tot îndeamnă să-mi fac blog, dar nu-mi spune şi de ce. (ei, aş, eu şi chemările interioare... baba şi mitraliera. Posibil alt răspuns - total greşit).

            Acestea fiind spuse, îmi urez „bine-am venit” în lumea bună a blogosferei, vouă „bine v-am găsit” şi...pentru că nici măcar nu m-am prezentat, urmează: