No difference

Cu ce ne deosebim de protagoniştii din filmuleţ? Cu nimic! Sau poate diferenţele stau în parfumul pe care-l folosim, hainele pe care le purtăm, frizurile aranjate în ton cu ultimul val aruncat pe piaţă de hair-stilişti.

Eu zic că nici măcar aici nu sunt diferenţe. Put la fel ca noi, umblă la fel de dez/îmbrăcaţi ca noi, iar frizurile lor ar putea da curs unei noi mode în ale aranjatului podoapei capilare.

Majoritatea dintre noi rămânem sideraţi, văzând aceste acte de cruzime, fără însă să ne vedem pe noi înşine. Ne-am putea uita în oglindă, dacă am ştii s-o folosim.

Nu-i nicio diferenţă între ei şi noi. Am ajuns la performanţa de a ne comporta precum canibalii. Doar evoluăm, nu?

Mergem pe principiu: dacă vreau, trebuie să am! Prin urmare, foamea după orice se cronicizează şi ne face să umblăm mai mereu „flămânzi”, într-un continuu sevraj, devenind mult mai periculoşi decât canibalii.

Ne rănim reciproc, pentru ca ulterior să ne sfârtecăm între noi, împrăştiind bucăţi de carne şi suflete în cele patru zări. Doar vrem şi trebuie să avem, nu?

Ne urâm, fără măcar să ştim de ce! Tăcem pentru că suntem prea neputincioşi în a ne exprima sentimentele! Doar suntem prieteni, nu?

Ne acordăm cuvinte măreţe şi ne declarăm iubirea eternă. Doar suntem duşmani/inamici/adversari, nu?

Ne violăm mamele/surorile/nevestele/iubitele/amantele! Doar suntem masculi, nu?

Călcăm în picioare tot ce e pasibil de a îndulci amărăciunea strânsă! Doar suntem oameni, nu? Deasupra noastră nu trebuie să supravieţuiască nimeni şi nimic! Suntem Dumnezeii Dumnezeului, acum şi în vecii vecilor!

Eşti slab? Mori! Meriţi! N-ai voie să trăieşti! Bucăţi din trupul şi sufletul tău vor hrăni pe cei puternici! Ei merită să trăiască! Ei şi neamurile lor ce se trag din  zeii  autoproclamanţi „atotputernici”!

Eşti puternic? Omoară-mă! Acum! Când încă o mai poţi face! E singura ta şansă! Profită!

Şi totuşi există o mică diferenţă: în timp ce ei acţionează din instinct, noi acţionăm cu premeditare. De fiecare dată!