A treia oară într-un an. An de criză, evident. Votatu’ ar putea deveni fără
probleme sportul nostru naţional. Dacă ne străduiam puţin, am fi putut vota de
patru ori anul ăsta. De exemplu, puteam să organizăm un referendum în care
românaşii să răspundă la următoarea întrebare: Sunteţi de acord cu venirea
Apocalipsei în Romanica? Păi ce? Don’şoara Apocalipsă vine aşa când vrea ea în ţărişoara noastră? Să
vină dom’le când vrem
noi, nu când vrea ea. Până când ne hotărâm noi când trebuie să apară, don’şoara să stea cuminte în banca ei. Dar
despre Apocalipsă, cu prima ocazie...
Dom’le, eu
recunosc, m-am dus la votare şi nu numai că m-am dus, dar am şi votat. Şi mai
recunosc că am votat aproape de fiecare dată când mai marii neamului m-au
chemat s-o fac (cu o singură excepţie). Fac parte din oamenii care, deşi n-au
avut de unde alege, totuşi au ales din toate relele, acel rău puţin mai mic
(doar puţin), pentru că merg pe principiul învechit şi chiar expirat că, dacă
nişte naivi au murit (conştienţi sau nu de cauză) la revoluţie pentru ca noi,
copiii de atunci, să avem mai multe drepturi decât au avut părinţii noştri,
atunci e de bun simţ să-ţi exerciţi drepturile câştigate pentru tine de alţii.
Şi, da, de
cele mai multe ori, ne merităm soarta cu vârf şi îndesat. Încă sunt uimită de
scorul obţinut de cei de la PP-DD. Mintea mea nu poate înţelege cum naiba ăştia
au obţinut un procent atât de mare! Mintea mea încă nu poate înţelege cum naiba
te poţi uita în gura unuia ca DD. E ca şi cum te-ai uita într-un canal sau
într-un WC la care nu s-a tras niciodată apa. În fine, românaşii noştri fac ce
ştiu ei mai bine, anume politică şi, în pauze, votează după cum îi duce mintea.
Avea Dinescu o expresie...aceea cu pusu’ rahatului în raza de acţiune a unui ventilator. Ventilatorul
îşi face treaba de minune!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu