"şi totuşi asta rămâne cel mai important, vechiul copac pe care l-au văzut şi alţii, femeia dintâi pe care-au mai iubit-o şi alţii, piatra dintâi pe care-au împietrit-o şi alţii... şi totuşi asta rămâne cel mai important, să nu te mai poţi întoarce pentru că te-au întors alţii, încât "tu" nu îl mai poţi recunoaşte pe "tu", şi trec unul pe lângă altul, amestecându-se cu alţii..."